De la voluntariat la antreprenoriat

Pe Lilia Dorofte am cunoscut-o la un festival de muzica, unde isi expusese gentile si accesoriile din piele intr-un fashion corner. Prima intrebare a fost daca le importa sau le produce; a urmat o conversatie interesanta din care am aflat cum tanara ieseanca realizeaza genti si accesorii din piele de trei ani, dar a inceput sa vanda cu greu. Despre dificultatile intampinate de un producator la inceput de drum, cat de inselatoare poate fi relatia cu distribuitorii si planurile de dezvoltare ale Koja Concept, aflati din interviul acordat wall-street.ro.

Absolventa de litere si relatii publice si a unui masterat in marketing si comunicare in afaceri, Lilia a lucrat o perioada scurta in vanzari, iar inainte de a lua calea antreprenoriatului a facut voluntariat intr-o organizatie dedicata tinerilor antreprenori. Experienta din urma a determinat-o sa inceapa ceva pe cont propriu si sa renunte la visul de a se angaja intr-o multinationala, obiectivul generatiei sale, dupa cum spune.

“Am prins microbul antreprenoriatului in urma experientei din Junior Chamber International, apoi visul meu de a lucra intr-o multinationala s-a spulberat dupa ce mi-am dat seama ca timpul meu liber sau cel dedicat familiei nu va mai exista, pentru ca acest lucru l-am descoperit la toti apropiatii mei corporatisti. Koja Concept s-a nascut din placerea de a lucra in atelier, de a testa si de a urmari procesul de executie de la materia prima pana la produsul finit. Satisfactia pe care o ai dupa ce realizezi un produs care te reprezinta depaseste cu multe zerourile castigului material si devine atat sursa de inspiratie, cat si un stimul pentru creatiile ulterioare”, povesteste Lilia.

A intrat in domeniul marochinariei in 2014, alaturi de un partener de afaceri, care insa s-a destramat la sfarsitul anului 2016. Atunci practic a fost momentul aparitiei brandului Koja Concept, asa cum l-a denumit, pornind de la denumirea slava pentru piele.

In 2015, impreuna cu partenerul sau de afaceri, Lilia a optat pentru finantareeuropeana pentru a-si deschide propriul atelier de marochinarie; pana atunci externalizasera productia.

“In acel moment eram in cautare de fonduri europene si am fost omul potrivit la locul potrivit, in sensul ca aveam deja conturata ideea de business, o testasem pe piata si ne-am demonstrat faptul ca piata este deschisa, iar cererea este in crestere. Cand au fost lansate pe piata cateva cursuri de pregatire antreprenoriala si cu posibilitatea de finantare daca planul de afaceri era viabil, am stiut ca aceasta este sansa noastra. Primul concurs de planuri de afaceri l-am picat deoarece publicul tinta vizat de program erau studentii, insa la cel de-al doilea concurs soarta a fost de partea noastra”, povesteste Lilia.

Au obtinut o finantare europeana de 20.000 de euro, la care s-a adaugat o investitie proprie de peste 5.000 de euro. Suma a fost investita in utilaje, materii prime, chiria pe sase luni a atelierului si plata utilitatilor.

Totul a decurs foarte rapid, achizitiile si contractele si ofertele au trebuit depuse intr-un termen foarte mic, in schimb banii au intrat in cont dupa lungi asteptari. Am avut marele avantaj sa avem ca si parteneri oameni care sa ne inteleaga situatia si sa indure alaturi de noi venirea finantarii”, mai spune Lilia.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *